Psihoterapeut sistemic de cuplu si familie Andreea Cioban

Cãutãrile mele în domeniul psihologiei au început undeva în perioada adolescenţei când am început sã caut rãspunsuri la întrebãri precum: “Oare de ce unii oameni se comportã în modul în care o fac? De ce unii persistã în anumite comportamente chiar dacã acestea le fac rãu? Cum se pot schimba oamenii? Ce anume ajutã şi ce împiedicã ca schimbarea sã aparã?”  Rãspunsurile la aceste întrebãri au început sã aparã pe mãsurã ce mã adânceam în acest domeniu.

Parcursul meu educational şi profesional este poate uşor atipic, absolvind Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, specializarea Psihopedagogie Specialã (unde am avut onorea de a o întâlni pe cea care urma peste câţiva ani sã îmi devinã supervizor, doamna dr. Skolka Eniko, care la acea vreme era lector universitor doctor în cadrul acestei facultãţi), am continuat apoi cu masteratul în Psihologie Clinicã, Consiliere Psihologicã şi Psihoterapie, în urma cãruia am dobândit competenţe în psihoterapia cognitiv-comportamentalã iar în paralel am început sã urmez cursurile de formare continuã în Psihoterapia Sistemicã de Cuplu şi Familie sub îndrumarea doamnei dr. Skolka Eniko.

În toatã aceastã perioadã ocupaţia mea a fost însã de profesoarã de limba englezã în cadrul unui centru privat de limbi strãine,  loc în care am început sã prind drag de meseria de profesor şi de munca cu copiii de toate vârstele. Aşa se face cã de aproximativ 6 ani am înfiinţat un centru pentru limba englezã iniţial,  numit “Kids’ English Lab” dar care încetul cu încetul se transformã într-un centru de dezvoltare personalã (şi cãutãri interioare) numit  “Colours of Life”. Tot cam de atunci am început sã profesez şi ca psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie şi de aproximativ 4 ani jumãtate am mai adãugat şi “meseria de mãmicã” a doi copilaşi nãzdrãvani şi plini de energie pozitivã de la care învãţ zi de zi câte ceva nou despre ce însemanã sã fii om şi  “omuleţ” dar şi despre ce înseamnã sã greşeşti şi sã ierţi şi sã faci tot ce îţi stã în putinţã pentru a da tot ce e mai bun din tine.

Cred cu tãrie în faptul cã oamenii se pot schimba în bine, la orice vârstã dar mai ştiu şi cât de greu este realmente sã te schimbi şi cât de mari eforturi sunt necesare schimbãrii, eforturi care la început pot pãrea imposibile dar care treptat, treptat devin tot mai uşoare pe mãsura ce reuşim sã ne “desluşim” pe noi înşine şi pe ceilalţi. Eforturile acestea implicã de cele mai multe ori sã te scufunzi în propriile dureri, traume, temeri, zonele cele mai “negre” poate ale devenirii tale ca om însã în acelaşi timp zonele acestea fiind şi cele fãrã de care resursele interioare  nu s-ar putea gãsi.

Rolul meu ca şi psihoterapeut este acela de a facilita cãutãrile interioare  prin aceasta înţelegând adresarea întrebãrilor, îngrijorãrilor, furiilor, nevoilor care poate pânã atunci au fost nerostite sau poate chiar neconştientizate ci mai degrabã au fost trãite prin emoţii, clãdindu-se într-o realitate care pãrea extreme de “realã” dar care era poate tristã, poate “nemulţumitoare”, poate fãrã sens.

Psihoterapia este un drum pe care îl strãbatem împreunã, client şi psihoterapeut, un drum care aduce sensuri noi asupra vieţii proprii şi poate chiar asupra vieţii celorlalţi  iar la finalul cãruia sã se poate spune “Acum am ajuns la mine. Acum sunt un om complet. Îmi cunosc resursele, îmi cunosc limitele şi pot sã mi le accept fãrã sã mã simt ruşinat sau vinovat pentru ceea ce am devenit. Stã în puterea mea sã mã schimb şi da, asta poate însemna ca uneori sã am nevoie de ajutorul cuiva iar alteori sã reuşesc singur şi, chiar şi atunci când mi se oferã ajutorul sã ştiu cã cel mai mare efort îl fac eu, poate chiar acceptând acest ajutor”.